Modalităţi de împărţeală. Cererea creditorului.

 

 

            În cadrul procedurii împărţelii judiciare, reglementată prin art. 6731-67314,  modalitatea de înfăptuire a împărţelii judiciare trebuie aleasă în aşa fel încât să nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul din codevălmaşi.

 

I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4517 din 30 mai 2005

      

           

Prin contestaţia la executare înregistrată la 24.01.2003, G.V. în contradictoriu cu intimata Sucursala C.E.C. Târgovişte şi intervenientul forţat G.N., a solicitat anularea formelor de executare silită (somaţia nr.173/11 noiembrie 2002) privind un apartament situat în Târgovişte,   care constituie bunul comun al contestatoarei şi soţului său (intervenientul forţat). 

În cadrul contestaţiei la executare, intimata Sucursala C.E.C. Târgovişte a formulat cerere de împărţeală judiciară a imobilului, bun comun al contestatoarei şi intervenientului, motivată cu interesul continuării procedurii de valorificare a garanţiei constituită de contestatoarea G.V. în favoarea C.E.C. pentru împrumutata B.L. care are o datorie neachitată de 54.461.042 de lei.

  Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 3312 din 16.10.2003,  a dispus partajarea apartamentului şi a atribuit : lotul nr.1 contestatoarei G.V., compus din dormitor şi debara în valoare de 47.338.000 de lei şi 1/2 din: baie, holul nr.1, holul nr.2, bucătărie, sasul din holul nr.3, în valoare de 50.312.000 de lei;  lotul nr.2 intimatului G.N., (soţul contestatoarei) compus din balconul şi sufrageria redusă pentru a se crea holul nr.3, în valoare de 47.388.000 de lei şi 1/2 din: baie, holul nr.1, holul nr.2, bucătărie, sas din holul nr. 3, în valoare de 50.312.000 de lei.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis contestaţia la executare şi s-au anulat formele de executare începute în dosarul de executare nr.173/2002. 

Sucursala C.E.C. Târgovişte a declarat apel împotriva sentinţei, cerând  modificarea sentinţei, în sensul de a se dispune vânzarea apartamentului şi împărţirea preţului, înlăturându-se din sentinţă dispoziţia referitoare la anularea formelor de executare, pentru a face posibilă continuarea executării silite.

Apelul a fost respins prin decizia nr.180 din 29.01.2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă. S-a reţinut că executarea silită nu poate fi continuată asupra întregului imobil, care constituie o proprietatea codevălmaşă a şi că,  printr-o nouă executare, se va putea urmări cota-parte a debitoarei garante.  

Prin recursul creditoarei  Sucursala C.E.C. Târgovişte, s-a solicitat să se  dispună partajarea bunului prin vânzare şi împărţirea preţului, deoarece starea de indiviziune nu este lichidată în privinţa dependinţelor apartamentului, care sunt strict necesare unei locuinţe, deci creanţa nu se poate executa. 

Criticile recurentei sunt întemeiate.

Modalitatea de înfăptuire a împărţelii aleasă de instanţă nu satisface cerinţa recurentei de a încasa creanţa; împărţeala, aşa cum a validat-o instanţa, încalcă   prevederile art.6731-67314 C. proc.civ. texte de lege care reglementează procedura împărţelii judiciare.

Instanţa, preluând propunerea din expertiză, fără a o cenzura, a acceptat pretinsa lotizare a apartamentului, care consta în atribuirea în exclusivitate în lotul 1 a două încăperi (dormitor şi debara), în lotul 2 a balconului şi sufrageriei şi ambele loturi includ câte 1/2 parte din baie, holuri şi bucătărie.

Această modalitate nu constituie o partajare în natură şi instanţa era datoare să aleagă una din cele două posibilităţi expres prevăzute în lege, respectiv atribuirea bunului în întregime uneia dintre părţi sau vânzarea bunului prin bună învoială sau la licitaţie, conform art.67310-67312 Cod procedură civilă.

De asemenea, instanţa urma să se pronunţe asupra „sumelor depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi asupra celor rezultate din vânzare, care vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar”, cum prevede art.67314 alin.2 C. proc.civ., în scopul satisfacerii creanţei recurentei.

Prin adoptarea soluţiei partajării în natură a bunului care, prin specificul său şi numărul încăperilor, nu poate fi împărţit în natură, s-a dat o aprecierea greşită  formelor de executare.

Omisiunile instanţei şi încălcarea dispoziţiilor legale evocate au impus admiterea recursului şi casarea hotărârii cu trimitere pentru rejudecarea cauzei la instanţa de apel, urmând a se avea în vedere considerentele prezentei hotărâri.